|
|
|
|
|
|
|
|
| Gravitatia, sprijinul si echilibrul in kinetoterapie |
Orice corp are o anumita greutate. Aceasta greutate influentiaza
miscarea acestuia. Greutatea unui corp este forta cu care acesta apasa
pe o suprafata orizontala sau altfel spus, este forta cu care corpul
este atras spre pamant. Greutatea este deci produsul dintre masa
corpului si acceleratia gravitationala.
In kinetolologie, invingerea fortei gravitationale constituie de multe ori obiectivul principal al primei parti din procesul de recuperare. In foarte multe situatii forta cu care un segment corporal este atras spre pamant depaseste cu mult forta musculara care ar trebui sa departeze segmentul respectiv de sol. Insa cu ajutorul fortei gravitationale cat si cu ajutorurul unui kinetoterapeut care va asista si ajuta miscarile, repetarea unor contractii izotone concentrice si excentrice vor duce la o crestere progresiva a fortei musculare. Forta gravitationala va fi folosita deci in kinetologie pentru cresterea fortei musculare. Forta gravitationala poate fi si anihilata daca situatia terapeutica o cere. Suspendand segmentul corporal cu ajutorul unor chingi sau suspendand intreg corpul, forta gravitationala nu mai "incarca" musculatura antigravitationala. De asemenea, forta gravitationala poate fi folosita pentru a facilita miscarea. Folosind niste pozitionari adecvate, forta gravitationala poate ajuta la miscarea unor segmente corporale pe directiile dorite. In pozitia stand in picioare (ortostatism), la nivelul articulatiilor coxo-femurale echilibrul se asigura de grupele musculare antagoniste ventrale si dorsale. Genunchii sunt blocati in extensie de grupele musculare antagoniste extensoare si flexoare, cu participarea tractului ileo-tibial si ligamentelor incrucisate ale articulatiei. Tendinta de a cadea inainte este oprita de actiunea muschilor ischio-gambici care treg de tuberozitatea ischionului si impiedica astfel inclinarea corpului in fata. La articulatia talo-crurala echilibrarea se face de catre muschii flexori plantari si dorsali ai labei piciorului. Grupa muschilor flexori plantari se opune caderii inainte si este mai dezvoltata decat grupa muschilor flexori dorsali. Asupra acestei articulatii se mai exercita si forte care tind sa dezechilibreze corpul in sens lateral; mentinerea echilibrului se asigura prin contributia celor doua grupuri musculare antagoniste care executa pronatia si supinatia in articulatiile infra-talare. Astfel, mentinerea echilibrului in cazul cand corpul se inclina spre dreapta se face de catre muschii pronatori ai labei piciorului stang si supinatorii labei piciorului drept, si invers. Asigurarea statiunii constituie una din principalele activitati depuse de membrele inferioare. Ea se efectueaza printr-o contractie statica a musculaturii, unde rolul principal revine lantului triplei extensii. Fixarea corpului pe sol se asigura prin contributia lantului muscular al muschilor adductori ai coapsei, care actioneaza asupra lantului cinematic inchis, reprezentat prin cele doua membre inferioare si bazin. Centrul de greutate al corpului isi schimba in permanenta pozitia, in functie de circumstantele si necesitatile noastre de miscare sau echilibru static. Spre exemplu oscilatiile laterale ale centrului de greutate se impun si sunt indispensabile pentru realizarea mersului, cand greutatea corpului trebuie transferata alternativ asupra membrelor inferioare. Pentru corpul omenesc, centrul de greutate se gaseste in apropierea corupui celei de-a doua vertebre sacrate. Stabilitatea corpului este data de baza de sustinere a acestuia. Echilibrul corpului uman este cu atat mai stabil cu cat centrul de greutate este mai aproape de baza de sustinere si se proiecteaza cat mai aproape de centrul poligonului de sustinere. Cauzele care pot influenta modul in care se distribuie greutatea la nivelul membrelor inferioare, respectiv situarea dominanta a centrului de greutate, sunt diverse, unele chiar extrem de complexe. Aceasta deoarece mentinerea echilibrului corpului uman in campul gravitational implica actiunea a diverse sisteme si structuri ale fiintei (sistem nervos, aparat locomotor). Dintre cele mai frecvente cauze putem mentiona: - anomalii functionale sau/si de pozitie ale oaselor coxale (dislocarea coxala, leziuni ale articulatiilor bazinului, etc.) - leziuni ale articulatiilor sau/si scheletului membrelor inferioare (fracturi, luxatii, entorse, artroze, artrite, etc.) - leziuni ale tesuturilor de sustinere si mobilizare ale bazinului si ale membrelor inferioare (tendinite, leziuni musculare, atonii, contracturi, paralizii musculare, etc.) - afectiuni neurologice (hemiplegie, sciatica, etc.) In kinetologie intalnim frecvent situatiile in care un pacient necesita imbunatatirea echilibrului. Fie ca aceasta deficienta are o baza neurologica sau ca este determinata de o hipotonie musculara posttraumatica, metodele prin care se actioneaza in directia recapatarii sau imbunatatirii echilibrului corporal sunt urmatoarele: - redobandirea amplitudinilor fiziologice ale articulatiilor interesate atat prin stretching muscular cat si prin mecanisme reflexe - tonizarea musculaturii antigravitationale si cresterea fortei acesteia prin contractii izotone concentrice, excentrice si izometrice la diferite amplitudini articulare - balansari cu un grad progresiv; se incearca scoaterea proiectiei centrului de greutate al corpului in afara poligonului de sustinere si revenirea la pozitia initiala doar prin forta musculara proprie si fara un ajutor sau un sprijin extern |
Statistici download
Experimenteaza noua generatie
de servicii medicale atat la cabinetele noastre KinetikMed cat si la
domiciliul dumneavoastra in Cluj
Napoca si Turda!