Orice corp are o anumita greutate. Aceasta greutate influentiaza
miscarea acestuia. Greutatea unui corp este forta cu care acesta apasa
pe o suprafata orizontala sau altfel spus, este forta cu care corpul
este atras spre pamant. Greutatea este deci produsul dintre masa
corpului si acceleratia
gravitationala.
In kinetolologie, invingerea fortei gravitationale constituie de multe
ori obiectivul principal al
primei parti din procesul de recuperare. In foarte multe situatii forta
cu care un segment corporal este atras
spre pamant depaseste cu mult forta musculara care ar trebui sa
departeze segmentul respectiv de sol. Insa cu ajutorul fortei
gravitationale cat si cu ajutorurul unui kinetoterapeut care va asista
si ajuta miscarile, repetarea unor contractii izotone concentrice si
excentrice vor duce la o crestere progresiva a fortei musculare. Forta
gravitationala va fi folosita deci in kinetologie pentru cresterea
fortei musculare.
Forta gravitationala poate fi si anihilata daca situatia terapeutica o
cere. Suspendand segmentul corporal cu ajutorul unor chingi sau
suspendand intreg corpul, forta gravitationala nu mai "incarca"
musculatura antigravitationala.
De asemenea, forta gravitationala poate fi folosita pentru a facilita
miscarea. Folosind niste pozitionari adecvate, forta gravitationala
poate ajuta la miscarea unor segmente corporale pe directiile dorite.
In pozitia stand in picioare (ortostatism), la nivelul articulatiilor
coxo-femurale echilibrul se asigura de grupele musculare antagoniste
ventrale si dorsale. Genunchii sunt blocati in extensie de grupele
musculare antagoniste extensoare si flexoare, cu participarea tractului
ileo-tibial si ligamentelor incrucisate ale articulatiei. Tendinta de a
cadea inainte este oprita de actiunea muschilor ischio-gambici care
treg de tuberozitatea ischionului si impiedica astfel inclinarea
corpului in fata. La articulatia talo-crurala echilibrarea se face de
catre muschii flexori plantari si dorsali ai labei piciorului. Grupa
muschilor flexori plantari se opune caderii inainte si este mai
dezvoltata decat grupa muschilor flexori dorsali.
Asupra acestei articulatii se mai exercita si forte care tind sa
dezechilibreze corpul in sens lateral; mentinerea echilibrului se
asigura prin contributia celor doua grupuri musculare antagoniste care
executa pronatia si supinatia in articulatiile infra-talare. Astfel,
mentinerea echilibrului in cazul cand corpul se inclina spre dreapta se
face de catre muschii pronatori ai labei piciorului stang si
supinatorii labei piciorului drept, si invers.
Asigurarea statiunii constituie una din principalele activitati depuse
de membrele inferioare. Ea se efectueaza printr-o contractie statica a
musculaturii, unde rolul principal revine lantului triplei extensii.
Fixarea corpului pe sol se asigura prin contributia lantului muscular
al muschilor adductori ai coapsei, care actioneaza asupra lantului
cinematic inchis, reprezentat prin cele doua membre inferioare si bazin.
Centrul de greutate al corpului isi schimba in permanenta pozitia, in
functie de circumstantele si necesitatile noastre de miscare sau
echilibru static. Spre exemplu oscilatiile laterale ale centrului de
greutate se impun si sunt indispensabile pentru realizarea mersului,
cand greutatea corpului trebuie transferata alternativ asupra membrelor
inferioare.
Pentru corpul omenesc, centrul de greutate se gaseste in apropierea
corupui celei de-a doua vertebre sacrate. Stabilitatea corpului este
data de baza de sustinere a acestuia. Echilibrul corpului uman este cu
atat mai stabil cu cat centrul de greutate este mai aproape de baza de
sustinere si se proiecteaza cat mai aproape de centrul poligonului de
sustinere.
Cauzele care pot influenta modul in care se distribuie greutatea la
nivelul membrelor inferioare, respectiv situarea dominanta a centrului
de greutate, sunt diverse, unele chiar extrem de complexe. Aceasta
deoarece mentinerea echilibrului corpului uman in campul gravitational
implica actiunea a diverse sisteme si structuri ale fiintei (sistem
nervos, aparat locomotor).
Dintre cele mai frecvente cauze putem
mentiona:
- anomalii functionale sau/si de pozitie ale oaselor coxale
(dislocarea coxala, leziuni ale articulatiilor bazinului, etc.)
- leziuni ale articulatiilor sau/si scheletului membrelor inferioare
(fracturi, luxatii, entorse, artroze, artrite, etc.)
- leziuni ale
tesuturilor de sustinere si mobilizare ale bazinului si ale membrelor
inferioare (tendinite, leziuni musculare, atonii, contracturi,
paralizii musculare, etc.)
- afectiuni neurologice (hemiplegie,
sciatica, etc.)
In kinetologie intalnim frecvent situatiile in care un pacient necesita
imbunatatirea echilibrului. Fie ca aceasta deficienta are o baza
neurologica sau ca este determinata de o hipotonie musculara
posttraumatica, metodele prin care se actioneaza in directia
recapatarii sau imbunatatirii echilibrului corporal sunt urmatoarele:
- redobandirea amplitudinilor fiziologice ale articulatiilor interesate
atat prin stretching muscular cat si prin mecanisme reflexe
- tonizarea musculaturii antigravitationale si cresterea fortei
acesteia prin contractii izotone concentrice, excentrice si izometrice
la diferite amplitudini articulare
- balansari cu un grad progresiv; se incearca scoaterea proiectiei
centrului de greutate al corpului in afara poligonului de sustinere si
revenirea la pozitia initiala doar prin forta musculara proprie si fara
un ajutor sau un sprijin extern |
