Articulatia este ansamblul partilor moi prin care se unesc doua sau mai
multe oase vecine. Clasificarea articulatiilor se face dupa mai multe
criterii. Astfel, avem: articulatii fibroase, articulatii
cartilaginoase, articulatii sinoviale. Articulatiile se mai pot
clasifica si dupa gradele de libertate,
a numarului de directii de
miscare.
Dupa modul in care oasele componente se unesc intre ele, articulatiile
se clasifica in:
1) Articulatii fibroase
- unirea se face prin intermediul tesutului conjunctiv
- suprafetele articulare congrueaza perfect intre ele
- sunt putin mobile
- exemple: articulatiile craniului, articulatiile interapofizare
vertebrale
2) Articulatii
cartilaginoase
- unirea se face prin fibrocartilaj
- articulatia permite o anumita miscare
- exemple: simfiza pubiana, articulatia intervertebrala
3) Articulatii sinoviale
(diartroze)
- unirea se face prin capsula
- intre suprafetele articulare exista o cavitate, ceea ce permite
miscari ample
- aceste articulatii se mai numesc si diartroze
Forma capetelor osoase
articulare determina tipul de miscare posibila in articulatie:
- articulatii plane (miscarea e mai mult de alunecare, de exemplu
articulatiile oaselor carpului sau tarsului)
- articulatii sferoide (formate dintr-o suprafata articulara sferoida
si alta concava, de exemplu articulatia coxofemurala, scapulohumerala)
- articulatii cilindroide (se mai numesc si articulatii balamale, de
exemplu articulatia cotului)
- articulatii elipsoide
- articulatii selare
Articulatiile se
clasifica si in functie de numarul gradelor de libertate:
- cu grad 1 de libertate (articulatiile plane, cilindroide, elipsoide)
- cu grad 2 de libertate (articulatii selare)
- cu grad 3 de libertate (articulatii sferoide)
Articulatiile sinoviale au o structura constanta, fiind alcatuite din
aceleasi elemente principale: cartilajul hialin, , bureletul
fibrocartilaginos, capsula articulara, sinoviala, lichidul sinovial si
ligamentele pararaticulare.
1. Cartilajul hialin
Cartilajul hialin acopera capetele osoase ce fac parte din articulatie.
Cartilajul hialin este mai gros in zonele cu presiune crescuta, cum ar
fi centrul capetelor articulare sferice. Fiind nevascularizat si
neinervat, cartilajul hialin suporta mai bine agresiunile insa nu se
poate regenera sau cicatriza.
Cartilajul hialin se hraneste prin difuziune, hrana venind prin vasele
osului subcondral sau prin intermediul lichidului sinovial. Cu
structura sa in straturi si cu fibrele arcuate de colagen, acesta
capata o elasticitate si o rezistenta la compresabilitate crescuta,
indeplinandu-si astfel cu un maxim de randament rolul sau fiziologic.
Datorita neexistentei unur fibre nervoase in alcatuirea sa, cartilajul
hialin nu doare, indiferent de presiunea care se exercita asupra lui.
2. Bureletul
fibrocartilaginos
Bureletul cartilaginos este gasit in special la enartroze datorita
inegalitatii suprafetelor articulare, cum ar fi articulatia
coxofemurala. Cavitatile articulare isi maresc suprafetele prin
intermediul acestui burelet circular, pentru a congrua bine
pe suprafata celeilalte componente osoase articulare.
3. Capsula articulara
Capsula articulara este formata dintr-un strat extern, fibros si un
trat intern, sinovial. Capsula adera la periost, prinzandu-se ca un
manson de epifize, de bureletul fibrocartilaginos, pana la nivelul
cartilajului.
La articulatiile cu o libertate mai mare de miscare, capsula inveleste
si cativa centimetri din metafiza. Capsula articulara este intarita si
de niste fascicule fibroase, denumite ligamente capsulare. Acestea au
rolul de a proteja capsula articulara si de a frana miscarile prea
ample, miscari care ar putea provoca leziuni articulare.
Capsula delimiteaza o cavitate virtuala articulara, denumita si
cavitate sinoviala. In interiorul acestei cavitati, unele articulatii
dispun si de niste ligamente interosoase puternice, menite sa tina
suprafetele articulare apropiate si sa franeze miscarile.
Capsula dispune de numeroase terminatii nervoase senzitive, inclusiv
fibre dureroase. Ambele straturi contin astfel de terminatii. Pe langa
acestea, se mai gasesc si proprioceptori specializati: baroreceptori si
mecanoreceptori.
4. Sinoviala
Sinoviala este un tesut care tapeteaza interiorul articulatiilor mai
specific fata profunda a capsulei articulare. Ea este compusa de obicei
din fibre elastice si din grasime. Ea contine si produce un lichid
lubrifiant denumit sinovie, care faciliteaza alunecarea suprafetelor
articulare.
Cel mai frecvent, in caz de agresiune mecanica, infectioasa sau
inflamatorie, membrana se ingroasa si secreta lichid sinovial in exces:
este vorba despre hidartroza. Exista boli specifice
ale acestui tesut, cele mai multe benigne, numite sinovite.
5. Lichidul sinovial
Lichidul sinovial se afla in interiorul cavitatii articulare si este
generat de sinovie, transsudatul plasmatic si de procesele de
descuamatie sinoviale si cartilaginoase ce apar in timpul miscarii.
Principalele roluri ale lichidului sinovial sunt:
- de hranire (imbiba cartilajul hialin)
- de a curata suprafata articulara
- de lubrufiere
6. Ligamentele
paraarticulare
- sunt exterioare articulatiilor
- realizeaza rezistenta si stabilitatea articulatiei
- participa la ghidarea miscarii
- blocheaza excesul de miscare, regularizand forta muculara aplicata
- contin multe terminatii nervoase |
